duminică, 29 aprilie 2018

„Înțelepciunea furiilor noastre” de Marc Pistorio

Nu mai țin minte dacă am vorbit despre Marc Pistorio după ce am terminat de citit cartea „Spune-mi pe cine iubești ca să-ți spun cine ești”, dar mi-am păstrat părerea și după „Înțelepciunea furiilor noastre”. Pe scurt, Marc Pistorio, psiholog clinician, psihoterapeut, mediator civil și comercial, ne explică ce stă în spatele furiei noastre sau a celor din jur. Așa cum s-a întâmplat și cu prima carte menționată, limbajul este unul accesibil tuturor, iar explicațiile sunt diverse, făcând cu atât mai ușoară înțelegerea. Cu toate că nu este o carte care să intimideze prin mărimea sa, conținutul este complex și reușește să atingă destul de multe puncte ce ar putea reprezenta un interes atunci când vine vorba de furie. Conținutul este împărțit în trei mari părți: furiile îndreptate spre ceilalți, furia îndreptată împotriva sinelui și să te construiești fiind pe deplin conștient de furia ta.

1. Furiile îndreptate spre ceilalți.

Suntem un produs pur al emoțiilor și există subtilități privind realitatea identității noastre.

Furia, în cele mai multe situații, este construită din alegerile noastre de a refula anumite emoții. Cu toate astea, așa cum sper că nu mai este un mister pentru nimeni, emoțiile pe care încercăm să le ignorăm și să le ascundem, rămân prezente ca un semn permanent al unei suferințe reprimate. Din cauza felului în care suntem învățați să privim emoțiile, acestea par să ne fi devenit dușmani și din ce în ce mai multă lume ajunge să creadă că dacă nu simt nimic, atunci nu îmi va face rău. Acest tip de persoane, nu acceptă să își simtă emoțiile și se condamnă la o viață în singurătate sau intră în relații cu persoane care au făcut aceeași alegere de a nu simți nimic. Există și cazuri în care, inconștient, persoana căreia îi lipsește sentimentul emoțional a ales un partener diferit, un partener care nu își ignoră partea emoțională, tocmai din dorința de reconectare cu propriile emoții. 

Pentru că nu suntem roboței, este important de înțeles că emoțiile fac parte din noi și că orice planuri am construi pentru a le evita, mereu vor găsi o cale de a se întoarce în viețile noastre. Singurul mod în care putem să nu le transformăm în monștrii mai mici sau mai mari, este să le înțelegem și odată cu acest lucru, să învățăm cum să le folosim în avantajul nostru. Un prim pas pentru înțelegerea lor, ar fi să ne dăm voie să le simțim, iar pentru asta, de cele mai multe ori apare o luptă cu ideile socio-culturale cu care am fost învățați: oamenii puternici nu plâng, doar fetițele plâng, nu putem plânge decât atunci când situația este într-adevăr tragică (moartea unui copil, o catastrofă naturală etc.) - iar exemplele pot continua la nesfârșit. Ideile de acest tip, elimină particularitățile individuale ale individului și încurajează trăirea emoțiilor doar în spații ferite și doar dacă ne permite contextul. Atunci când încercăm să ne adaptăm acestor principii, începem să creăm o distanță față de sine și să alimentăm tot felul de frustrări care la rândul lor ne vor alimenta furia.


Tot în această parte a cărții, Marc Pistorio ne explică de ce este important, în calitate de părinți, să le dăm copiilor explicații atunci când aceștia ni le cer, astfel evitând ca ei să obțină răspunsurile dorite prin metode mai puțin adecvate sau să își construiască propria părere, de cele mai multe ori fără niciun fundament bazat pe realitate. O altă situație „discutată” este și ce a reproducerii schemelor interacțiunilor neplăcute, pentru a încerca să preluăm controlul asupra lor. Un exemplu în acest caz sunt persoanele care mereu par să își aleagă partenerul nepotrivit. În mod inconștient, dacă am fost neapreciați în copilărie, vom intra într-o relație cu o persoană care ne devalorizează, pentru a încerca să controlăm ce ne lipsește - și ce ne-a lipsit și în copilărie - de data asta sperând să ne facem recunoscuți și iubiți. Așa cum poate vă așteptați, acest tipar nu reușește decât să genereze o nouă suferință și să aducă în relație același disconfort pe care îl simțeam și în relația cu părinții. În astfel de situații, este recomandat să ne resemnăm și să înțelegem că anumite persoane din trecutul nostru ne sunt interzise în viața de adult

Marc Pistorio ne mai „vorbește” despre: femeile care se forțează să aibă relații sexuale (cedând presiunii partenerului, convinse fiind că refuzul le-ar pune în pericol relația), femeile și bărbații care se condamnă la celibat (singuraticii, petrecăreții, dominatorii, independenții, femeia-copil și eternul adolescent etc.), persoanele care își interzic furia, colericii explozivi, violența familială, hărțuire, furie ca instrument de manipulare (aici apare - printre altele - și situația copiilor care ajung să își controleze părinții prin violență, țipete, plâns, reușind să-și însușească puterea părintească și ni se spune cât este de importantă impunerea limitelor de către părinți atât pentru perioada copilăriei, cât și pentru viața de adult), expresii disimulate ale furiei (furia înăbușită, agresivitatea pasivă, furia la volan, testarea limitelor legii), perversiune și narcisism etc.

2. Furiile îndreptate spre sine.

Îmi fac mie însumi ceea ce aș vrea să fac altcuiva.

Primul subiect atins în această parte a cărții este furia care îngrașă. Conform autorului, anxietatea netratată poate să fie una din cauzele excesului de greutate. Cum se explică acest lucru? Simplu: anxietatea se poate face simțită ca o senzație de vid visceral, iar pentru a scăpa de această senzație, persoana în cauză tinde să mănânce imediat. După ce a mâncat, persoana se simte mai liniștită, dar această liniște nu durează mult timp și totul se repetă.

Tot despre furie îndreptată spre sine este vorba și în cazul fumătorilor (sau în cazul oricăror persoane care suferă de o anumită dependență). Așa cum ne este clar, fumătorul știe foarte bine că țigările îi dăunează sănătății și cu toate astea, continuă să fumeze. De ce? Pentru că nu a reușit să se construiască cum trebuie pentru a se iubi suficient și a refuza să își facă rău. 

În categoria comportamentelor ce ascund de fapt o furie îndreptată spre sine sunt incluse și relațiile sexuale prin care îți faci rău ție sau celuilalt. În acest caz, persoana abordează sexualitatea ca pe o pedeapsă prin care se folosește de celălalt partener pentru a-și face rău - de exemplu, renunțarea la protecție. Sexualitatea este trăită într-un mod egocentric și narcisist și este trăită fie printr-o agresivitate neînfrânată sau printr-o sexualitate care poate pune viața în pericol. Cu alte cuvinte, persoanele care se află în această situație, se joacă cu niște limite care le pun în pericol din punct de vedere fizic și care le compromit relațiile amoroase stabile și durabile

Mai puteți afla informații despre: relațiile care fac rău, dar cărora nimeni nu le pune punct, depresie, umplerea golurilor prin comportamente neadecvate, atenuarea anxietății, automutilare, furia îndreptată către sine în rândul adolescenților etc.

3. Să te construiești fiind pe deplin conștient de furia ta.

După ce ne-au fost prezentate nenumărate situații în care furia ne distruge relațiile cu ceilalți, dar și relația cu noi înșine, a venit momentul să înțelegem de unde pornește această furie și cum puteam să ne împăcăm cu ea. O idee care mie mi s-a părut foarte importantă este că furia nu este despre aici și acum - chiar dacă un eveniment din prezent a activat-o, acesta nu are nimic de-a face cu motivele reale care o produc. Mergând în același sens, Marc Pistorio subliniază de câteva ori faptul că într-o ceartă, este greșit să gândim că este vina lui X pentru că l-a enervat pe Y, deci X își merită soarta. 

Pentru a avansa în clarificarea acestei accepțiuni a violenței conjugale, aș adăuga că oricare ar fi cuvintele schimbate într-un conflict, ele nu justifică cu nimic violența verbală sau fizică pe care o manifestă persoana colerică. Motivele profunde sunt în altă parte, dar bărbații violenți rămân adesea prinși în justificarea primară, banalizând actele și deplina lor responsabilitate.

Înțelepciunea furiilor noastre” este o carte pe care nu o pot recomanda suficient! Fie că este citită de cel furios sau de cel care se confruntă cu furiosul, informațiile primite vor fi cu siguranță prețioase. Cu toate că și furia își are rolul ei și poate să ne ajute în setarea anumitor bariere, în cele mai multe cazuri, ea nu face decât să ne saboteze și să ne creeze frustrări noi care vor conduce la noi explozii de furie. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu