vineri, 29 iunie 2018

„Bonobo și ateul” de Frans de Waal

Totul pornește de la existența a două teorii. Pe scurt, una dintre ele susține că oamenii se nasc răi, iar cealaltă că oamenii se nasc buni. În cazul primei teorii, oamenii, în esența lor, sunt răi, egoiști și incapabili să ajute altă ființă, excepție făcând situațiile în care au ceva de câștigat sau sunt motivați de frică. În cea de-a doua teorie, oamenii sunt văzuți ca indivizi înzestrați cu empatie, bunătate, dorință de înțelegere și apartenență. Frans de Waal pornește (așa cum se menționează și pe copertă) în căutarea umanismului printre primate, dorind să infirme teoria conform căreia oamenii sunt incapabili să făcă bine dacă nu le este amenințată bunăstarea în vreun fel sau că singura care îi ține departe de un comportament înfiorător este credința.

Aducând în discuție felul în care strămoșii noștri trăiau înainte de apariția religiei, trai care conținea norme sociale și comportamente ce dovedeau capacitatea lor de a lua decizii în favoarea binelui individual, dar și de grup, Frans de Waal povestește cum oamenii și-au pus problema funcționării sociale cu mult înainte ca religiile actuale să fie întemeiate. Felul în care ființele lucrează la binele societății poate fi observat foarte ușor și dacă privim celelalte primate pentru a vedea cum manifestă tendințe acceptabile din punct de vedere moral, lucru care dovedește că moralitatea nu este nicidecum o invenție umană.

Trăim într-o lume în care înrudirea noastră cu primatele e din ce în ce mai larg acceptată. Fără îndoială, omenirea va continua să producă dovezi ale superiorității omului, care însă nu rezistă mai mult de zece ani fără a fi contrazise. Dacă ne uităm la specia noastră fără să ne lăsăm orbiți de progresele tehnologice din ultimele câteva milenii, vom vedea o ființa din carne și oase, cu un creier care, chiar dacă e de trei ori mai mare decât al unui cimpanzeu, nu are nimic inedit. Nici măcar mult lăudatul nostru cortex prefrontal nu le depășește neapărat prin dimensiune pe cele ale altor primate. Nimeni nu pune la îndoială superioritatea intelectului nostru, dar nu avem nevoi sau dorințe de bază pe care să nu le regăsim și la rudele noastre apropiate.

Apropo de rudele noastre apropiate, se pare că atât bonobo, cât și cimpanzeii sunt cele mai apropiate rude ale omului. Poate nu vă așteptați, dar diferența dintre cele două specii - din punct de vedere al comportamentului - este destul de mare. Dacă în rândul cimpanzeilor conflictele se rezolvă întotdeauna apelându-se la violență, bonobo aleg să ajungă la împăcare prin sex (acesta fiind folosit în mai toate situațiile: evitarea conflictelor, dovedirea afecțiunii, reducerea stresului, solidificarea statutului social sau ca un simplu salut). Acest comportament îi face pe bonobo să aibă libertate sexuală, ceea ce înseamnă că actul sexual apare între toate combinațiile de vârste și genuri. Altă diferența importantă este reprezentată de conducere: cimpanzeii sunt întotdeauna conduși de un mascul, pe când bonobo au mereu la conducere o femelă.

Un lucru care mi s-a părut de apreciat la această carte a fost felul în care autorul (ateu) vorbește despre religie, fără să încerce vreun atac la adresa aceasta. Din contră. Cu toate că nu susține ideea conform căreia avea nevoie de religie pentru a fi capabili de moralitate, Frans de Waal nu uită să menționeze că religia se află printre oameni de multă vreme și că nu poate fi ștearsă atât de ușor pe cât și-ar imagina anumite persoane. Abordând răul făcut de oameni și din cauza religiei, dar și din cauza științei (cel de-al Doilea Război Mondial, război care a provocat un rău uriaș în numele unei teorii științifice care propunea evoluția controlată de om), spusele autorului fac clar faptul că din punctul lui de vedere, religia aparține de viața personală a fiecăruia și că alegerea, fie că este în favoarea acesteia sau nu, ține de fiecare în parte și ar trebui respectată de toți ceilalți. Până la urmă, ne este indicat să înțelegem nevoia de religie decât să o desființăm sau ironizăm.

Nu folosește la nimic să încerci să convingi un om să renunțe în mod rațional la o idee la care nu a ajuns tot pe cale rațională. 
(...)
La fel cum pompierii sunt uneori piromani pe ascuns, iar homofobii sunt homosexuali reprimați, putem presupune oare că și o parte dintre atei tânjesc în secret după certitudinea oferită de religie?

Viziunea sângeroasă pe care o avem despre natură dispare pe măsură ce numărul paginilor citite se mărește. De multe ori, comparațiile făcute între acțiunile omului și cele ale altor animale pot să ajungă o jignire pentru acestea din urmă. Un exemplu ar fi momentul în care un om nu se poate controla și este automat comparat cu un animal. La o privire mai atentă asupra comportamentului animalelor, chiar și a celor pe care unii le avem ca animale de companie, putem să recunoaștem că respectiva comparație este eronată. Animalele sunt capabile să separe impulsul de acțiune (ați văzut vreodată o pisică ce așteaptă momentul potrivit pentru a-și prinde prada?). 

„Bonobo și ateul” a devenit una dintre cărțile pe care le recomand cu mare drag încă de când am terminat-o de citit! Subiectul abordat este atât de complex și atât de bine construit în jurul primatelor (și a altor animale), cu tot cu exemple și povestioare din viața autorului, încât îmi este imposibil să fac o recenzie care să reflecte adevărata valoare a acestei lecturi. Frans de Waal face dintr-o carte ce poate să pară prea serioasă, o lectură plăcută, interesantă și numai bună de îmbrățișat. Iubirea pentru animale și respectul pentru acestea reiese din fiecare pagină a cărții, cu tot cu încurajarea cititorilor de a nu subestima inteligența și bunătatea animalelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu