Saturday, September 10, 2016

fără ctrl

Mi-am făcut un ceai și m-am așezat pe scaunul din bucătărie. Cică ghimbirul ajută la... - am uitat, dar era ceva de bine. Știu că mă gândeam cum am găsit soluția perfectă.

Am șters chestii pe care acum nu le mai pot recupera - în caz că eram în cutarea unui talent, ăsta e. Cred că totul a durat în jur de douăzeci de minute. Douăzeci de minute în care eram în stare să șterg/sparg/rup/lovesc orice. Nici măcar nu a fost vorba de vreun declanșator neprevăzut - am fost doar eu. Dovadă că atunci când propun să fiu închisă undeva, nu glumesc întotdeauna. Cărți să am, în rest pot supraviețui. Cărți și o pisică - poate îndrăznesc să cer și niște luminițe pentru perioada sărbătorilor. 

Îmi e dor de obiceiurile pe care le aveam acum doi ani. Îmi e dor de bruneta din ultima bancă, de romanul ei polițist și de lenea cu care intra pe ușă în fiecare dimineață. Lenea o am și eu, dar parcă nu e aceeași poveste. Îmi e dor și de zilele de joi, laboratoarele friguroase și chiulul la ore târzii. 

Nu știu nici acum care era faza cu sclavii de la examen - poate o să fac o cercetare alături de prietenul Google -, dar tare aș vrea să ies din categoria lor. E drept că nu avem aceeași ipoteză, dar sclavul tot sclav e. Cred că cel mai dor îmi e de libertate.