Monday, January 2, 2017

Ultimul avanpost de Lavinia Călina

Mă cufundasem atât de adânc în întuneric, încât acum îmi era greu să ies.

Mai rămăsese o zi din 2016 și mai aveam o carte de terminat. După ce am sucit situația pe toate părțile, mi-am dat seama că genul cărții respective nu mă atrage în momentul ăla și că cel mai probabil, carte va fi terminată în anul ce urmează. M-am mai plimbat puțin prin cameră și m-am gândit că am totuși chef să citesc ceva, dar nu am nici ce mai vagă idee ce. Apoi, dacă nu citesc nimic, mă voi simți vinovată că pierd timp prețios pe care îl pot folosi pentru a mă îngropa în paginile unei cărți bune - și am dat cu ochii de Ultimul avanpost. Îmi e rușine să menționez de cât timp mi-a fost trimisă această carte de către autoare. Și îmi e și mai rușine să menționez că nici măcar nu am un motiv bun pentru care nu am citit-o până acum. Oricum, o mare parte din mine se bucură că nu m-am apucat de această lectură mai devreme, poate într-un moment nepotrivit, ceea ce poate nu ar fi pus-o în lista preferatelor mele din 2016. Cumva totul e bine când se termină cu bine - #deep.

Suntem în anul 2046. În urma sfârșirii celui de-al treilea Război Mondial, România a devenit Regat. Facem cunoștință cu Diane Dumitrescu, fiica domnului Marian Dumitrescu, cunoscut oamenilor ca Ministrul Afacerilor Interne. Tânăra urmează să se căsătorească în viitorul apropiat cu prințul Alex și să ducă la îndeplinire dorința tatălui său, atât pentru binele poporului, cât și pentru binele ei. Aparent, singura sa prietenă este Sonia, stilista pe care se poate baza întotdeauna când vine vorba de evenimente importante sau de „probleme în Paradis”.

Cuplul Diane-Alex nu are la bază vreun sentiment nobil, ci doar o situație creată de cei din jur. La începutul lecturii nu am știut exact ce părere să-mi formez despre Diane, aceasta fiind foarte îngăduitoare cu Alex, acceptându-i dependența de droguri, aventurile și comportamentul în general nepotrivit. Apoi, după alte câteva rânduri, am înțeles că situația i-a forțat să se obișnuiască unul cu celălalt și Diane nu avea prea multe variante pe lângă acceptarea destinului. Apoi s-a dezlănțuit o avalanșă de întâmplări neașteptate care nu au făcut decât să mă ducă de la o emoție la alta și să nu mă lase în liniște și pace decât după ce am întors și ultima pagină (și parcă nici atunci).

S-a oprit o clipă și privirile ni s-au întâlnit în micuța oglindă care era atârnată deasupra chiuvetei. Îi era teamă, puteam să îmi dau seama cu ușurință de asta. Și mie îmi era, dar, datorită implanturilor, puteam să opresc orice emoție care mă cuprindea. Sistemul fusese conceput astfel încât să fii mai eficient în luptă. Dacă te opreai în mijlocul unei confruntări și te lăsai pradă fricii, durerii sau panicii, chiar și pentru o secundă, putea fi ultimul lucru pe care îl făceai.

Un alt personaj care iese în evidență încă de la început este Dan, noul gardian. Acesta pare să fie foarte mândru de noua sa misiune, aceea de a păstra cuplul regal în siguranță. Odată ce se obișnuiește cu firea dificilă a stăpânilor săi, Dan aproape că ar intra în categoria de oameni pe care se poate baza Diane, știți voi, tipul acela drăguț și de încredere care te poate convinge să lași garda jos în preajma lui. Toate bune și frumoase până în seara în care celebrul cuplu decide să iasă într-un club, să se distreze alături de vechi prieteni ai lui Alex. Așa cum se termină majoritatea evenimentelor la care participă împreună, la un moment dat Diane își dă seama că a rămas singură și că Alex a plecat împreună cu altă fetișcană, cine știe unde. Alături de Dan aceasta părăsește clubul, dorindu-și să ajungă cât mai repede acasă și să uite toate evenimente de peste zi. Asta nu se întâmplă. Drumul ei se schimbă atunci când mașina în care se află este lovită de o alta, iar noul gardian, atât de încântat că poate să contribuie la siguranța ei, se dovedește a fi cu totul altcineva. Se pare că Dan face parte dintr-un grup de rebeli, care nu-și dorește decât să distrugă toate planurile celor care conduc România, iar în momentul respectiv, răpirea Dianei face parte din misiunea lui. 

Evident că lucrurile nu pot rămâne atât de simple. Așa cum la început am avut probleme în a mă hotărî dacă Alex este un personaj pe care îl pot agrea sau nu, așa am început să am probleme și față de Dan. Imaginați-vă România combinată cu acțiunea din „Jocurile foamei”. Am văzut că mai există guri care compară „Ultimul avanpost” cu trilogia „Jocurile foamei” și într-adevăr am găsit anumite puncte comune, dar nimic care să facă „Ultimul avanpost” să își piardă din farmec sau din puterea cu care explodează evenimentele neașteptate. 

Cu ajutorul lui Dan, a colegilor săi și a unui anumit E.S.C.U. (identitatea acestui E.S.C.U., sau mai bine spus a persoanei care conduce această organizație, o să fie un șoc), Diane descoperă că toată viața pe care o cunoștea ea este o minciună, iar de aici pornește într-o călătorie atât către sine, cât și împotriva celor pe care cândva îi numea prieteni și familie. Contrasul dintre viața tinerei înconjurată de lux și viața ei printre oamenii normali este tragicomic, dar și un semnal de alarmă ce o va ajuta să își aleagă cu grijă echipa alături de care să lupte și dușmanii pe care să îi înlăture.

Cartea Laviniei Călina m-a lăsat dorindu-mi cu ardoare continuarea și mi-a demonstrat încă o dată că există autori români contemporani care scriu cărți pe bune. Nu cărți alcătuite din postările de pe blogul X, nu cărți cu limbaj de Facebook sau Messenger, nu cărți cu limbaj colorat folosit pentru a atrage atenția, nu cărți cu povestiri banale, scrise doar să fie. Lavinia Călina a construit un întreg univers, o poveste captivantă care nu îți lasă timp de altceva pentru că vrei să știi ce se întâmplă mai departe, pentru că îți pasă de personaje și la un moment dat te prinzi că autoarea și-a propus să te țină în priză până la finalul volumului. „Ultimul avanpost” mi s-a părut cu atât mai interesantă cu cât acțiunea care pe mine mă interesa așa tare se petrecea în România. E un feeling drăguț, ca atunci când îți găsești numele într-o carte sau îți este menționată țara în cartea unui autor străin - sigur știți ce zic. Faptul că odată cu această carte am primit și un autograf mă face cu atât mai mândră! :)

Lectură plăcută orice ați citi! 

Saturday, December 31, 2016

Ca de final

Nu sunt prea pricepută atunci când vine vorba de aranjare favoritelor în funcție de cât de favorite sunt - dacă are sens ce spun. După ce m-am chinuit puțin, am decis ca locul în acest „top” să reprezinte doar ordinea în care le-am citit. Așa că asta a ieșit:

  1. Climate de André Maurois - această carte se apropie mult de „La răscruce de vânturi” în topul cărților mele preferate din toate timpurile. Trebuie să spun mai mult?
  2. Flash-uri din sens opus de Marian Godină - această carte a reușit cu brio să-mi vindece antipatia îndreptată spre oamenii legii, amintindu-mi că mai există și excepții, mai există și oameni care-și doresc să facă bine. Pe lângă asta, Marian Godină mi-a oferit prin povestioarele sale multe porții de râs (râs din acela cu dureri de obraji și de burtă).
  3. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini - mi-a frânt inima și a mai adăugat un nume pe lista autorilor mei preferați. Printre planurile pentru 2017 se află și dorința de a citi toate (sper) cărțile lui Khaled Hosseini apărute la noi. 
  4. ...Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee - dacă aș putea forța lumea să citească o anumită carte, asta ar fi! Mult prea mulți avem nevoie de învățămintele lui Atticus! 
  5. Un băiat numit Crăciun de Matt Haig - nu mai pot să repet toate lucrurile care mi-au plăcut la această carte! Găsiți recenzia aici. Pe scurt, povestea băiatului numit Crăciun mi-a încălzit sufletul și mi-a amintit unele dintre cele mai importante lecții primite de majoritatea oamenilor în copilărie, lecții pe care tindem să le uităm sau să le ignorăm pentru că societatea este un fel de Moș Vodol care susține că bunătatea este o slăbiciune. Știți ce zic.
  6. Ultimul avanpost de Lavinia Călina - ok, îmi e rușine să menționez de cât timp așteaptă această carte să o citesc. Totuși, așa cum am menționat și pe Instagram, faptul că am decis să o citesc, a fost una dintre cele mai bune decizii cu care puteam să închei anul. Gata, sunt fană declarată a Laviniei Călina și evident, TBR-ul pregătit pentru 2017 conține restul cărților sale.
  • Orfanul (Tatuaj cu sânge de monstru, vol. I) de D.M. Cornish - din câte știu eu această serie nu a fost continuată, dar cartea stă prin TBR-ul meu încă din 2008, trebuie citită! Noroc că există site-uri de unde pot fi comandate continuările anumitor serii, în limba engleză. 
  • Piatra magică de Kevin Crossley-Holland 
  • 1-ul pe lista morții de James Patterson 
  • Orașul oaselor de Cassandra Clare
  • Exorcistul de William Peter Blatty
  • Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie
„În 2017 vreau să termin seriile deja începute!” - spuse ea în timp ce se gândea la ce serii noi să mai înceapă.

2016 a fost un an foarte interesant. Acum, o chestie pe care vreau să o menționez de mult timp: în 2016 nu au murit mai mulți oameni, ci mai mulți oameni cunoscuți. Știți ce zic? Asta doar pentru că Facebook-ul este invadat de meme-uri despre 2016 în rol de serial killer. :)
Cred că ce-l mai important lucru pe care l-am realizat în 2016 a fost că oamenii nu vor începe să te mintă dacă nu îi ataci atunci când îți spun adevărul. Evident, există „depinde și de situație”, dar de cele mai multe ori, dacă persoana X înțelege că nu se va alege cu un scandal pentru că-ți recunoaște în față un anumit lucru, tentația de a îndulci/exagera sau transforma cu totul realitatea, este mai mică. Normal că teama de scandal poate să vină din altă parte, nu neapărat din relația ta cu persoana X. Dar ca idee, hai să ne mai calmăm puțin și să-i mai înțelegem și pe alții așa cum ne place să fim și noi înțeleși la rândul nostru.

Da, ajunge această doză de #deep.

MĂ, SĂ AVEȚI UN 2017 DRĂGUȚ ȘI PLIN DE BOOK HAUL-URI! ;) 

Friday, December 30, 2016

Teancul de cumpărate (2)

Dragostea mea mi-a dăruit... (ediție coordonată de Stephanie Perkins) are pe lângă o copertă superbă, o colecție de 12 povestiri romantice care promit să țină de cald în serile de iarnă. Autorii ale căror cuvinte le vom citi sunt: Holly Black, Ally Carter, Matt de la Peña, Gayle Forman, Jenny Han, David Levithan, Kelly Link, Myra McEntire, Stephanie Perkins, Rainbow Rowell, Laini Taylor și Kiersten White. După câte am înțeles, în 2017, tot editura Epica va scoate și varianta în română a cărții Summer Days and Summer Nights, unde ne vom putea bucura de alte 12 povestiri romantice petrecute în timpul verii. 

Fulgi de iubire cuprinde trei povești romantice de Crăciun: Expresul lui Jubilee de Maureen Johnson, Un miracol de Crăciun cu majorete de John Green și Sfânta ocrotitoare a purceilor de Lauren Myracle. O jumătate din mine este foarte entuziasmată, fiind convinsă că va da de povestiri amuzante, iar cealaltă jumătate nu prea știe ce părere să-și facă. Oricum, jumătățile vor trebui să cadă la o învoială pentru că această carte nu va sta mult în TBR-ul meu. :)

Păsările galbene de Kevin Powers este o carte scrisă de un veteran al războiului din Irak, acesta spunând povestea a doi combatanți care încearcă să scape cu viață din focul luptei. Sunt nerăbdătoare să aflu dacă relația dintre cei doi combatanți ajunge la nivelul de prietenie și cum li se schimbă viața atât lor cât și celor care îi așteaptă acasă. 

Povestea lui Jun Do de Adam Johnson este genul acela de carte care îmi dă impresia că va ajunge ușor în topul cărților mele preferate. Din descrierea citită, Adam Johnson ne spune povestea lui Jun Do, un tânăr din Coreea de Nord, care are de ales între a privi evenimentele din Coreea de Nord ca pe un exemplu de urmat sau ca pe un semnal de alarmă de care trebuie să fugă fără să se mai uite înapoi. Sunt 98% sigură că această carte îmi va plăcea mult și posibil să aibă chiar puterea de a-mi frânge inima, așa cum numai o carte bună poate să o facă! 

Lectură plăcută orice ați citi!